Mereu primele 2 luni din anul curent trec la fel de repede ca o zi însorită la început de primăvară. De ce? Pentru că uităm să mai acordăm timp lucrurilor mărunte și importante. Ne-am propus câteva obiective (ca la orice început de an) și ne ținem cu dinții de ele. Suntem perseverenți, un lucru deloc rău, dar ce ne facem cu timpul pe care trebuie să îl prețuim?
Eu v-aș propune să nu mai așteptăm weekend-ul să ne putem planifica întâlnirile cu prietenii, soția/ul, copiii, părinți, bunici, ci să acordăm importanță și timpului rămas după orele petrecute la serviciu. Altfel cum am putea să ne bucurăm de o zi plină dacă noi doar așteptăm să ajungem acasă și ne gândim că și mâine este o zi? (da, este și mâine o zi, dar poate că mâine îți poți continua planurile bazate pe decizia de astăzi; și uite așa amânăm deciziile de azi, pe mâine).
Începem ziua de luni cu gândul că weekendul care vine vom avea din nou timp liber (we live for the weekend and we end up feeling weak). Într-un final ajungem să ne petrecem întreaga zi încercând să ne terminăm munca la timp, dar după ne petrecem timpul gândindu-ne tot la muncă. Când nu suntem la birou, mințile noastre sunt încă acolo, cu facturile, listele și legile care trebuie rezolvate la timp. Muncim 11 luni la rând pentru mai puțin de o lună de concediu plătită, pe an (excludem zilele libere de la stat).
Ce ar fi să ne gândim mai mult la cum ne petrecem timpul? Cu cine ni-l petrecem și când spunem stop la ceea ce nu ne face bine? Cu toții avem pasiuni, avem potențial, trebuie doar să știm să ne oprim din rutină și să ne acordăm un timp pentru noi.
