Plictiseala este la fel de gravă precum burnout-ul.
Candidații sunt diferiți, angajatorii sunt diferiți, dar de ambele părți există dorința de a face mai bine, de a se implica mai mult, de a găsi stabilitate și înțelegere.
Este esențial să avem un echilibru între gradul de implicare (cerințele job-ului) și resursele pe care le avem la dispoziție la locul de muncă.
CE ÎNSEAMNĂ IMPLICARE?
Modelul de wellbeing – stare de bine este cel care răspunde la întrebarea cum ar trebui să existe acest echilibru, cum le poți avea pe amândouă la locul de muncă. Ce spune modelul este că nu contează câte cerințe sunt. Dacă resursele sunt mai mari decât cerințele, ai engagement.
Există studii despre efectele nocive ale plictiselii la locul de muncă. Plictiseala e la fel de rea ca epuizarea.
Deci un loc cu cerințe minime nu e un loc de muncă unde vrei să te duci?
Nu. Pentru motivația care te ține în zona de engagement trebuie să faci lucruri care te provoacă și pe care le faci bine. Și când ajungi acolo, e cel mai bun mesaj al ego-ului. Evoluționist, așa suntem creați. Statusul social vine din merit. Primești status în grup când tu ai făcut un lucru.
Așadar, încearcă să te implici în cât mai multe proiecte dacă ești genul de persoană care se plictisește repede, iar dacă postul pe care îl ocupi nu îți permite acest lucru, vorbește cu superiorul direct și explică-i sau chiar cu persoana de la HR. Nu aștepta să te plictisești pentru că vei pierde timpul tău și timpul angajatorului (ca să nu mai zic de resurse).
În toate companiile există ”timp mort”, în care doar se face research și se discută idei, iar asta nu înseamnă că nu poți avea și alte activități.
Nu alege să îți schimbi des locul de muncă doar că începi să te plictisești, ci vorbește, implică-te și în alte activități, urmează cursuri, învață lucruri noi, lucruri care te pasionează sau de ce nu, get a second job.
Mai multe despre acest subiect: CE ÎNSEAMNĂ, DE FAPT, ENGAGEMENT. ȘI DE CE NE ”PRĂJIM” LA JOB
